Declarația de conformitate PPWR: art. 15 și 39
Introducere
Articolele 15 și 39 din Regulamentul (UE) 2025/40 fac din declarația de conformitate UE documentul central de probă al conformității PPWR. Din 12 august 2026, niciun tip de ambalaj nu mai poate fi introdus pe piața UE fără ca producătorul său — sau importatorul devenit producător prin articolul 21 — să fi întocmit și semnat o declarație după modelul din anexa VIII.
Acest ghid acoperă obligația declarației, conținutul obligatoriu, termenele de păstrare de 5, respectiv 10 ani, dreptul de semnătură, practica de control a autorităților și cele șase greșeli pe care organele de supraveghere a pieței le invocă cel mai des.
Documentul în sine este scurt: o singură pagină, al cărei model este stabilit în anexa VIII. Greutatea juridică stă în articolele 15 și 39. Cele trei se îmbină: articolul 15 întemeiază obligația, articolul 39 reglementează declarația, anexa VIII dă forma.
Un portofoliu de 400 de SKU-uri se descompune de regulă în 25 până la 40 de tipuri de ambalaj distincte — și fiecare tip poartă propria declarație.
01 · Ce cere obligația declarației
Articolul 15(2) obligă producătorul fiecărui tip de ambalaj introdus pe piața UE să întocmească o declarație de conformitate scrisă, după modelul din anexa VIII prevăzut de articolul 39(2), prin care atestă că ambalajul îndeplinește cerințele de sustenabilitate din articolele 5–12.
Obligația, în cuvinte clare
- Articolul 15(2) întemeiază obligația: declarația este obligatorie, se întocmește înainte de introducerea pe piață și se semnează de o persoană împuternicită a părții responsabile. Nu există excepție de minimis după dimensiunea companiei, volumul de ambalaje sau canalul de vânzare.
- Articolul 39(2) trimite la modelul din anexa VIII ca formă obligatorie.
- Articolul 15(3) reglementează păstrarea.
- Articolul 15(10) stabilește termenul în care declarația se prezintă la solicitarea autorității.
Obligația se leagă de tipuri de ambalaj, nu de SKU-uri individuale. Un tip de ambalaj este o grupare cu aceeași compoziție, același format, aceeași funcție și același set de articole aplicabile. Un producător de băuturi cu 15 mărimi de sticle PET (250 ml – 2 litri) de aceeași compoziție întocmește o declarație, nu cincisprezece. O grosime de perete diferită, alt material de sleeve sau alt sistem de închidere pot despărți un tip în două.
Cine intră sub incidență
Obligația privește orice actor care introduce ambalaje pe piața UE — în orice cantitate, pe orice canal. Producătorii întocmesc declarația; importatorii o verifică și păstrează o copie; distribuitorii refuză ambalajele fără declarație valabilă. Singurul criteriu este introducerea pe piață.
02 · Ce trebuie să conțină declarația de conformitate
Declarația urmează modelul din anexa VIII: o pagină cu 12 câmpuri obligatorii, fiecare executoriu. O declarație căreia îi lipsește un câmp obligatoriu este nevalabilă — cu aceleași consecințe la control ca o declarație lipsă.
| Câmp | Conținut | De ce contează |
|---|---|---|
| 1 | Datele producătorului (denumire, adresă, reprezentant autorizat UE la sediu în țară terță) | numește partea responsabilă |
| 2 | Datele importatorului (când se aplică articolul 21) | transferă obligația către partea din UE |
| 3 | Identificarea tipului de ambalaj (denumire tehnică, funcție, dimensiuni, interval de greutate) | definește unitatea declarației |
| 4 | Compoziția (materiale după cota de masă, trasabilitate către furnizor) | baza verificabilă |
| 5 | Articolele aplicabile (5, 6, 7, 9, 10, 11, 12) | delimitează întinderea declarației |
| 6 | Declarația de conformitate (fraza standardizată) | miezul juridic |
| 7 | Codurile metodelor (proceduri de testare, certificări citate) | câmpul cel mai des controlat |
| 8 | Clasa de reciclabilitate (A, B sau C după anexa II) | încadrarea per tip |
| 9 | Conținutul reciclat (post-consum) | proba pentru articolul 7 |
| 10 | Data emiterii | ancora pistei de audit |
| 11 | Valabilitatea (legată de evenimente, nu de timp) | declanșează reemiterea la schimbări |
| 12 | Persoana împuternicită (nume, funcție, semnătură) | răspunderea juridică |
Fraza de conformitate — câmpul 6
Câmpul 6 poartă miezul juridic: o frază standardizată potrivit căreia tipul de ambalaj identificat mai sus îndeplinește cerințele de sustenabilitate din articolele 5–12 ale Regulamentului (UE) 2025/40. Fraza nu este negociabilă — ea este declarația care angajează răspunderea producătorului potrivit articolului 15. Formularea exactă urmează modelul din anexa VIII.
Codurile metodelor — câmpul 7
La câmpul 7 pică cele mai multe declarații la control. Fiecare afirmație legată de un articol cere un cod de metodă care numește procedura de testare sau certificarea pe baza căreia s-a stabilit conformitatea:
- Articolul 5 (PFAS) — de regulă EN 17681 pentru determinarea fluorului organic extractibil
- Articolul 6 (reciclabilitate) — liniile directoare RecyClass (de ex. RC-2024-A) sau un sistem echivalent
- Articolul 7 (conținut reciclat) — certificare chain-of-custody EuCertPlast sau echivalent
03 · Cum mută articolul 21 obligația
Articolul 21 este regula care decide cine emite declarația. Potrivit articolului 15, responsabil este, în principiu, producătorul. Articolul 21 răstoarnă regula de îndată ce o altă parte introduce ambalajul pe piața UE sub numele, marca sau semnul său comercial: acea parte devine, în sensul PPWR, producător și emite declarația.
Decisivă este aplicarea mărcii, nu înregistrarea ei formală. Mărcile proprii, white-label-ul și orice aplicare vizibilă de marcă în UE declanșează regula. Trei consecințe:
Întâi, deținătorul de marcă din UE devine responsabil să obțină de la furnizorul inițial probele privind compoziția, metodologia și încadrarea, și să întocmească el însuși declarația. Relația contractuală rămâne; răspunderea de reglementare stă în UE.
Apoi, furnizorul inițial din țara terță rămâne sursa probelor tehnice, dar nu este emitentul. Certificatele lui alimentează câmpurile 4 și 7 — semnatarul din câmpul 12 este partea din UE.
În fine, obligația de răspuns în termenul de 10 zile din articolul 15(10) revine părții din UE. O solicitare a autorității ajunge în dosarul de conformitate al deținătorului de marcă, nu la furnizor.
Pentru companiile românești, regula are două fețe. Retailerul cu marcă proprie devine producător în sensul PPWR — emite declarația pentru marfă pe care nu a produs-o. Iar producătorul român care fabrică pentru o marcă din UE este furnizorul datelor tehnice, nu emitentul: clientul său semnează, dar calitatea dosarului depinde de datele pe care el le livrează.
04 · Păstrarea și disponibilitatea
Termenul curge de la introducerea pe piață, nu de la emitere.
- Ambalaje de unică folosință: 5 ani
- Ambalaje reutilizabile: 10 ani
Un tip de ambalaj introdus pe piață prima dată în februarie 2026 poartă o declarație care trebuie păstrată până în februarie 2031 (unică folosință), respectiv februarie 2036 (reutilizabile). Dacă același tip continuă să fie introdus pe piață, termenul curge de la fiecare introducere — arhiva are deci nevoie de datele introducerii pe piață per tip, nu de data emiterii declarației.
Obligația de păstrare acoperă declarația și documentația tehnică: documentele și înregistrările care susțin declarația — certificate de la furnizori (rapoarte de testare PFAS, chain-of-custody EuCertPlast), rapoarte de laborator, evaluări RecyClass și specificații de material versionate. Autoritățile pot cere ambele; ambele trebuie să fie prezentabile.
Termenul de prezentare
Articolul 15(10) cere prezentarea în 10 zile de la solicitarea unei autorități competente. Formate admise: PDF, XML prelucrabil automat sau modelul din anexa VIII în formă electronică sau tipărită. Termenul este fix; neprezentarea duce la escaladarea prevăzută de articolul 68.
Sunt zile calendaristice, nu lucrătoare. O solicitare venită peste sărbători nu prelungește termenul — răspunsul trebuie să poată fi asamblat și din concediu. Este o problemă de proiectare a fluxului de lucru, nu de bunăvoință.
05 · Cine are dreptul să semneze
Semnatarul din câmpul 12 trebuie să poată angaja juridic partea responsabilă. Trei roluri îndeplinesc condiția:
Persoana împuternicită a producătorului. O persoană desemnată (administrator, responsabil conformitate, responsabil calitate), al cărei drept de semnătură este documentat în regulamentul intern de semnături. Anexa VIII admite funcția lângă nume.
Persoana împuternicită a importatorului devenit producător. Când se aplică articolul 21, semnează persoana împuternicită a părții din UE. Producătorul inițial din țara terță nu apare în câmpul 12.
Reprezentantul autorizat UE. Producătorii fără sediu în UE desemnează un reprezentant autorizat; persoana împuternicită a acestuia poate semna pentru producător, cât timp articolul 21 nu a mutat răspunderea către un deținător de marcă.
Regulamentul nu prescrie forma semnăturii. Anexa VIII cere un bloc de semnătură; olograf sau electronic, nu reglementează. Semnăturile olografe sunt incontestabil valabile. La semnătura electronică, efectele juridice se stabilesc după eIDAS și dreptul național, nu după PPWR.
06 · Ce urmăresc autoritățile la control
Organele de supraveghere a pieței din statele membre controlează după un tipar comun — în România, controlul obligațiilor de mediu privind ambalajele revine Gărzii Naționale de Mediu. Șase verificări apar în aproape orice protocol de control observat:
- Există, în primul rând, o declarație? Lipsa declarației declanșează direct escaladarea după articolul 68, nu întâi o somație de remediere.
- Corespunde declarația ambalajului comercializat efectiv? Controlorii compară mostre fizice cu câmpurile 3 și 4. Diferențele dintre specificație și produs sunt o constatare.
- Sunt trecute coduri de metodă în câmpul 7? Câmpurile goale sau „TBD" sunt constatarea cea mai frecventă.
- Urmează clasa din câmpul 8 anexa II? Se verifică aplicarea metodologiei worst-of. Un laminat multistrat încadrat A prin medierea componentelor, în loc de worst-of, este o constatare.
- Este conținutul reciclat din câmpul 9 trasabil? Certificarea chain-of-custody trebuie citată și prezentabilă din documentația tehnică.
- Este documentat dreptul de semnătură? Semnatarul se verifică față de regulamentul intern de semnături.
Un eșec la una dintre aceste verificări este rareori o eroare izolată. De regulă indică o lacună mai sus în proces — date lipsă de la furnizori, nicio regulă pentru codurile metodelor, nicio împuternicire delegată de semnătură.
07 · Șase greșeli care duc la sancțiuni
1 · O singură declarație pe companie, pentru tot.
Declarația se emite per tip de ambalaj, nu per entitate juridică. Remediu: grupați SKU-urile pe tipuri, după compoziție, format, funcție și articolele aplicabile, și emiteți o declarație per tip. Un portofoliu de 400 de SKU-uri dă de regulă 25–40 de declarații.
2 · Versiune greșită de standard în câmpul 7.
EN 17681 este în revizuire, liniile directoare RecyClass se actualizează anual. Remediu: țineți un registru al codurilor de metodă cu versiunile valabile per articol și reemiteți la înlocuirea unui standard.
3 · Rapoarte de testare lipsă din documentația tehnică.
Declarația citează un cod de metodă, dar raportul de testare aferent lipsește. Declarația e prezentabilă, proba nu. Remediu: legați fiecare intrare din câmpul 7 de un document versionat înainte de emitere.
4 · Nicio reemitere după schimbarea specificației.
Dacă un furnizor substituie un material, compoziția s-a schimbat și declarația de până atunci nu mai corespunde. Remediu: declanșatoare de reemitere la orice schimbare de specificație, de furnizor sau de metodă.
5 · Păstrare forfetară de 10 ani.
Multe planuri interne de arhivare au preluat forfetar 10 ani. Corect: 5 ani pentru unică folosință, 10 ani pentru reutilizabile, de la introducerea pe piață. Remediu: marcați fiecare tip din arhivă ca unică folosință sau reutilizabil.
6 · Câmpul 7 gol sau „TBD".
Constatarea cea mai des citată. Un câmp gol, „TBD" sau o formulă generică precum „conform regulamentului" ratează scopul câmpului. Remediu: obțineți codul metodei de la furnizor sau de la organismul de testare înainte de redactare — o declarație fără probă la câmpul 7 nu este emisibilă.
08 · Întrebări frecvente
Cine emite declarația de conformitate?
În principiu, producătorul ambalajului. Potrivit articolului 21, importatorul sau orice parte care introduce ambalajul pe piața UE sub marcă proprie devine producător în sensul PPWR și emite el însuși declarația.
Declarația poate fi semnată electronic?
Regulamentul nu spune nimic despre asta. Anexa VIII cere un bloc de semnătură, dar nu prescrie forma. Semnăturile olografe sunt incontestabil valabile; la semnătura electronică, efectele se stabilesc după eIDAS și dreptul național.
Am nevoie de câte o declarație pentru fiecare stat membru?
Nu. Declarația este valabilă la nivel UE. O declarație după anexa VIII acoperă tipul de ambalaj în toate cele 27 de state membre. Sistemele naționale (în România raportarea AFM/ANPM și OIREP, în Germania VerpackG/LUCID, în Franța Citeo) cer înregistrări proprii — declarația rămâne însă unică.
Cât timp trebuie păstrată declarația?
Cinci ani la ambalajele de unică folosință, zece ani la cele reutilizabile, de la introducerea pe piață — nu de la data emiterii. Documentația tehnică se păstrează la fel de mult.
Poate fi contestată o declarație?
Declarația este o autodeclarație a părții responsabile și, ca atare, nu se contestă. Dacă o autoritate constată deficiențe, emite o somație de remediere sau — la încălcări grave ori repetate — o sancțiune potrivit articolului 68. Împotriva constatării autorității rămâne deschisă calea contenciosului.
Ce se întâmplă dacă declarația lipsește la control?
Lipsa declarației duce direct la escaladarea după articolul 68, nu la o somație. Statele membre pot aplica amenzi, pot dispune retragerea de pe piață a tipului de ambalaj vizat și pot cere remedierea înainte de reintroducere. Riscul este operațional — retragerea — în aceeași măsură ca cel financiar.
Raportarea către AFM/ANPM înlocuiește declarația de conformitate?
Nu. Raportarea ambalajelor și răspunderea extinsă a producătorului sunt obligații naționale românești. Declarația este o obligație PPWR privind cerințele de fond ale sustenabilității. Pentru piața românească se cer amândouă.
Cum operează articolul 21?
Articolul 21 mută rolul de producător asupra părții din UE de îndată ce ambalajele sunt introduse pe piață sub numele sau marca acesteia. Acea parte întocmește și semnează declarația, ține documentația tehnică și răspunde solicitărilor autorităților.
Poate Carbonorm să genereze automat declarații după anexa VIII?
Da. Platforma grupează SKU-urile pe tipuri de ambalaj, aplică încadrarea după anexa II cu metodologia worst-of, completează 11 din cele 12 câmpuri din datele portofoliului dumneavoastră (câmpul 12 cere o semnătură) și ține documentația tehnică cerută de articolul 15(3).
Unde găsesc modelul din anexa VIII?
Modelul este în anexa VIII a Regulamentului (UE) 2025/40. Ghidul modelului din anexa VIII parcurge cele 12 câmpuri cu trei exemple complete (sticlă PET, folie multistrat, plic de expediere din hârtie kraft).
09 · Concluzie
Obligația declarației este formulată scurt și are consecințe mari în operare. Declarația are o pagină, dar fiecare câmp este executoriu. Termenul de păstrare este de 5 sau 10 ani de la introducerea pe piață, nu de la emitere. Articolul 21 mută rolul de producător la mărcile proprii. Iar codurile metodelor din câmpul 7 sunt câmpul cel mai des verificat în toate programele de control observate.
Carbonorm conduce întregul flux: gruparea SKU-urilor pe tipuri de ambalaj, încadrarea după anexa II cu metodologia worst-of, gestiunea codurilor de metodă din câmpul 7, circuitul de semnătură pentru câmpul 12 și pista de audit cerută de articolul 15(3) pe durata păstrării.